Ni se duc anii ca un sunet,
Şi zilele trec rând pe rând,
În graba mare trece viaţa,
Nu suntem veşnici pe pământ.

E scurtă viaţa, un lat de mână,
Ca iarba trece... Ca un fum!
Este doar trudă şi durere,
Apoi, e capătul de drum.

Ne ostenim o viaţă-ntreagă,
Să strângem lucruri care pier,
Lucrăm din zori şi până seara,
Uităm să mai privim la cer.

Tot ce am strâns cu atâta trudă,
Va rămânea aicea jos,
Când se va rupe firul vieţii,
Plecăm tot goi... Şi ce folos!

Goi am venit în lumea aceasta,
Şi tot aşa goi vom pleca,
Doar faptele rele sau bune,
Aşa cum sunt ne vor urma.

Atenţi să fim la viaţa noastră,
Să o trăim, dar cu folos,
Să ne strângem comori în ceruri,
Lucrând în via lui Hristos.
Amin!